Adolescență coruptă – un film de duzină care isterizează inutil părinții

Într-o eră în care orice film care atinge subiecte precum bullying-ul, relația părinți-copii sau influența internetului e ridicat instantaneu la rang de capodoperă moralizatoare, "Adolescență coruptă" se înscrie perfect în trend: un scenariu slab, personaje schematice și o atmosferă tensionată artificial pentru a da iluzia unei drame profunde.

1. Filmul promite mult, dar nu livrează nimic

Când auzi că un film abordează teme grele – presiunea socială, pericolele rețelelor sociale, relațiile toxice dintre adolescenți și părinți – te aștepți la o explorare reală a acestor subiecte. În schimb, "Adolescență coruptă" nu face decât să împrăștie câteva clișee și să lase totul în aer. Nu există o analiză serioasă a fenomenului bullying-ului, nu vedem complexitatea relațiilor familiale, iar ancheta crimei din film este atât de neglijent tratată încât nici măcar nu mai contează cine e vinovatul.

2. Un film făcut pentru a panica, nu pentru a explica

Problema majoră cu "Adolescență coruptă" este că nu încearcă să înțeleagă fenomenul pe care îl prezintă, ci doar să inducă o stare de anxietate. Totul este filmat și montat în așa fel încât să provoace panică, dar fără să ofere o soluție reală sau o perspectivă coerentă. Dacă e să ne luăm după film, internetul e un monstru care înghite adolescenții, părinții sunt fie incompetenți, fie lipsiți de empatie, iar tinerii sunt fie victime neajutorate, fie agresori psihopați.

3. Un scenariu tras de păr, fără nuanțe sau complexitate

Personajele sunt de carton: adolescentul problematic e un clișeu ambulant, părinții sunt incapabili să comunice, iar anchetatorii sunt niște figuri de decor fără personalitate. Filmul evită să intre în detalii, să creeze conflicte autentice sau să arate de ce lucrurile au ajuns unde au ajuns. Se mulțumește cu o serie de scene șocante, fără substrat psihologic.

4. Adevăratele probleme ale adolescenței merită un film mai bun

Dacă vrem cu adevărat să vorbim despre bullying, despre relațiile dintre părinți și copii sau despre influența rețelelor sociale, avem nevoie de un film care să trateze aceste subiecte cu inteligență și empatie. "Adolescență coruptă" nu face decât să recicleze fricile publicului, fără să ofere o înțelegere reală.

Concluzie: un film de panică ieftină, nu o analiză serioasă

Nu toți părinții trebuie să vadă acest film – dimpotrivă, ar fi mai util să discute sincer cu copiii lor decât să se sperie de fantomele pe care "Adolescență coruptă" le agită fără sens. În loc să ne isterizăm la fiecare film pseudo-educativ care apare, poate ar fi cazul să cerem mai mult de la cinematografie și de la noi înșine.

Ce să vezi în schimb? Un film care chiar are ceva de spus

Dacă "Adolescență coruptă" e doar un pretext pentru panică, există și filme care abordează bullying-ul cu profunzime și autenticitate. Un exemplu perfect? "Portret invizibil" – un film care nu simte nevoia să exagereze ca să transmită un mesaj puternic.

Spre deosebire de clișeele și personajele de carton din "Adolescență coruptă", "Portret invizibil" prezintă bullying-ul așa cum este el în realitate: complex, nuanțat și cu implicații profunde. Filmul nu are nevoie de scene șocante forțate sau de un soundtrack dramatic ca să-ți arate cât de greu poate fi să fii adolescent. În schimb, îți oferă o poveste solidă, personaje reale și o explorare sinceră a relațiilor dintre tineri și adulți.

Dacă vrei un film care să te facă să înțelegi ceva despre bullying și presiunea socială, "Portret invizibil" este alegerea potrivită. Dacă vrei doar să te sperii de „pericolele internetului” fără să înțelegi nimic concret, atunci probabil "Adolescență coruptă" e fix ce cauți. Iar dacă vrei să mergi dincolo de filme și să înveți concret cum să-ți protejezi copilul de bullying, te aștept la workshopul meu – unde discutăm soluții reale, nu doar scenarii de film. Detalii aici: https://www.clinicacresc.com/service-page/workshop-bullying?referral=service_list_widget